acasa | cristian dumitrescu | foto | presa | publicatii | activitate | linkuri | contact

A FI NOI INSINE!

Cultura, spiritualitatea poporului român sunt, fără nici o urmă de îndoială, contribuţia cea mai sigură şi mai substanţială la definirea Europei comunitare pe care o poate oferi statul român. Nu poate fi făcută, cel puţin în această pagină, o trecere în revistă, o enumerare a valorilor estetice şi spirituale pe care românii în existenţa lor le-au dăruit umanităţii. Dar în această pagină poate fi făcută o observaţie importantă - valorile culturale, spirituale capătă greutate specifică în funcţie de circulaţia şi asimilarea lor.

Discuţia în privinţa cunoaşterii şi difuzării valorilor culturale româneşti priveşte străinătatea. Se încearcă diferite soluţii, de la finanţarea actului cultural românesc în străinătate, la adaptarea temelor la interesul pieţelor culturale externe. Au existat două puseuri de forţare a prezenţei româneşti, unul în preajma Dictatului de le Viena, când s-au elaborat, tradus şi tipărit o sumă de lucrări valoroase care să apere drepturile româneşti asupra Transilvaniei, şi altul în perioada anilor '70 când operele dictatorului şi ale adiacenţilor au apărut în lume pe bani autohtoni. Nu faptul că erau finanţate a fost ruşinos, ci acela că se încerca acreditarea ideii că respectivele volume s-ar bucura de succes de public şi prestigiu intelectual. De la aceste două crispări nu s-au făcut prea mulţi paşi nici înainte şi nici de detaşare.

Un plan şi o voinţă în a promova valorile culturale româneşti în lume nu există, există, desigur tentative şi reuşite individuale care de cele mai multe ori induc nedumerire. Dar nu aceasta este durerea reală a prezenţei culturale româneşti. Durerea începe dinlăuntru. În istoria pitorească a culturii române există figura unui Badea Cârţan care trecea munţii şi graniţele pentru a face "contrabandă" cu cărţi şi simţire românească.

Petru Maior umbla cu cărţile în traistă pentru a răspândi lumina spiritului românesc. Circulaţia cărţii pe teritoriile locuite de români era o problemă de supravieţuire naţională. Ideea luminării poporului, ideea "adăpării" a cât mai mulţi români de la izvoarele culturii naţionale a fost suverană, a călăuzit vreme de secole intelectualitatea şi oamenii politici ai poporului român. Astăzi, circulaţia cărţii este un deziderat comercial şi nu o necesitate naţională, astăzi, cel puţin în acest moment, accesul la cultură este limitat prin voinţă şi interzis prin starea de fapt. Măsuri administrative fac din cultură un bun rar sau de negăsit, prohibit pentru cei care ezită între o pâine sau o fracţiune din costul unei cărţi. A citi este un lux, în schimb luxul sfidează spiritul. Dar ce face spiritul? Sau mai bine spus, ce fac intelectualii, cei care înţeleg actul de cultură ce pe un mod de a fi? Entuziasmaţi de schimbările politice şi sociale au uitat că în cultură ceea ce contează este continuitatea. Sau, cel puţin, cea mai mare parte a lor a uitat. Iar această uitare-neglijare a datoriei lor de a continua cultivarea limbii, a valorilor verificate de timp, a specificului şi a înnoirii i-a aşezat în postura de "expiraţi", după stupefianta expresie a unor alţi intelectuali. Mutatis mutandis expiraţi sunt şi cei care au crescut în cultul valorilor şi a bunului simţ, adică majoritatea românilor ce acum s-au predat manelelor sau telenovelelor şi formelor mai subtile de subcultură. Aici, pe plan intern, avem de dat bătălia integrării în Europa, în salvarea culturii naţionale şi mai ales a nivelului cultural al cetăţeanului român. Un popor cu o cultură de bază temeinică şi motivat în cunoaşterea şi creativitatea înfruntării viitorului şi necunoscutului reprezintă cea mai de seamă contribuţie pe care România o poate oferi Uniunii Europene.

Nu putem spune acum că ne aflăm pe drumul cel bun. Dar nici nu am rătăcit cu totul, nu ne lasă spiritele tutelare care veghează în biblioteci, muzee, săli de concert, în teatre şi peste tot unde se gândeşte în limba română. Cel mai important este ca ele să nu vegheze singure ci împreună cu noi, generaţie după generaţie. România şi întreg Balcanul sunt resurse de energie intelectuală inepuizabile şi surprinzătoare. A fi noi înşine şi a dialoga sunt două condiţii şi două garanţii ce asigură europeitatea activă. Cea pasivă, cea care ne încântă şi ne linişteşte este contraproductivă. Nu te naşti european, ci devii. Iar calea sigură a devenirii europene este aceea a accesului la cultură oferit tuturor, a sprijinirii tuturor celor care crează cultură. Unul dintre cele mai mari secrete aflate la vedere este acela că singura contribuţie certă a românilor la patrimoniul european este cultura lor. O cultură generată de români, dar care se adresează tuturor.

  ROMANIAdemna.ro copyright 2007 disclaimer sus