acasa | cristian dumitrescu | foto | presa | publicatii | activitate | linkuri | contact

CRISTIAN DUMITRESCU, volumul FRIGUL SPERANTEI
EDITURA EMINESCU, BUCURESTI 1999

CUPRINS:

LEGENDA FIRII
TIMP PRIBEAG
SENZATIA DE VEGHE
FRIGUL SPERANTEI
CORTINA
VINE CANTECUL
LACATELE
ASEMENEA LUI ICAR
SA RAD
MAREA
CONTRA TIMP
DRAGOSTEA
CAPCANA MEMORIEI
PREA PLIN
LACOMA CALCATURA A POTCOAVELOR

 

LEGENDA FIRII

La umbra subtire de plop,
Pe covor de iarba
Adormind,
M-am trezit cu capul ademenit
De tarana
Gandurile visului pribeag
S-au indragostit de radacinile arborelui
Ingemanandu-se.
Am vrut sa le smulg,
Dar vrerea
Mi-a fost neputincioasa
In fata
Dorintei
De a asculta glasul pamantului.
Adancul din care s-a nascut lumea
Mi-a soptit atunci
Legenda firii,
Patrunzand
Taina timpului, miracolul fecunditatii
Si rosturile iubirii.
Voind sa devin Prometeul vostru
M-am smuls de langa radacinile
Plopului
Nedandu-mi seama ca astfel ucid
Dragostea.
Din ranile sangerande
Povestea s-a scurs ca o seva.
Ca intr-un vis,
Ma vindecasem de uitare
Uitand.

sus

TIMP PRIBEAG

Aud cum se scurge timpul
Printre neuroni
Curgand uneori incet ca o lava,
Alteori pulsand tumultuous
Aidoma unei cascade
Sorbind cu nesat
Fiece clipa
Imi este trairea mereu
Neimplinita,
Argint viu printre degete
Zadarnic incercand s-o retin
In plasa memoriei.
Galopul zilelor vijelios
Ridica norii de praf
Ai amintirilor
Inrosind ochii
Muritorului veac
Pe care il aud cum
Incepe sa
Planga in locul
Meu.

sus

SENZATIA DE VEGHE

Ametitoare senzatie de frica,
Linistea
Se strecoara
Picatura de roua
Coborata pe frunze
Cu harsait de coasa
Retezand iarba vie.
Falsa stare de repaus.
Nervii vibreaza –
Corzi de otel –
La prima adiere
Linistea – animal
De prada
In asteptare
Ascute simturile
Adulmeca sangele
Desavarseste
Incordarea de piatra
A muschilor
Degetele picioarelor
Se agata de pamant
Precum radacinile
Sudoarea siroieste sarata.
Rege cu miros de spaima,
Naclaind
Ciripitul pasarilor
Loveste timpanele
Cu zgomot de tunet
Ochii nu vad
Doar presimt
Desfatatoarea liniste este
Suprema stare de veghe.

sus

FRIGUL SPERANTEI

Picatura de roua,
Ciob de lumina,
Speranta –
O virgule
In calea destinului
Trairea gusta incet
Fructul amar
Al neincrederii.
Clepsidra netraita
A clipei
Macina neincetat
Visele.
Abisul se naste
Discret
Din albastru
Ceruri albastre
Destine albastre
Vieti albastre
Amurguri albastre
Toate intr-un talger
Sau altul al unei balante
Care sta sa incline
Albastrul este
Culoarea frigului
Si a sperantei.

sus

CORTINA

Grea de prejudecati
Cortina prafuita a cugetului
Se ridica si se coboara
La reprezentatia de gala
A unei triste zile
Cu gust amar de toamna
Tarzie.
Mecanismul scartaie,
Ca o pleoapa de blefarita
Cortina se ridica
Iata,
Eu mimez bucuria
Zambesc,
In fata auditorului orb,
La spectacolul vietii.
De trei sute saizeci si cinci de ori
Timp de patruzeci si trei de stagiuni
Cortina a functionat perfect,
Dar vine ziua cea mare,
Ziua festiva.
Daca ea va cadea
Chiar in clipa
In care
Pentru prima oara
Eu o sa pasesc dincolo
In sala?

sus

VINE CANTECUL

Tacerea e cel
Mai intelept
Mod de a vorbi.
In gand se aud
Toate silabele
Clar
Cu o mare tacere
Incepe lunga
Si istovitoarea
Poveste a vorbei
Rascolite-s in
Mine
Cuvintele toate
De vantul hulpav
Al suferintei.
Vine cantecul
Si ma rosteste
In gand
Ca pe o mare
Foarte mare tacere.

sus

LACATE

Am pus lacat mintii
Vrand sa scutesc lumea
De prostie
L-am spart.
Prostia omeneasca era pagubita
De lipsa prostiei mele.
Am pus lacat iubirii
Si-am lasat-o asa
Incuiata
Era liniste.
Am pus lacat curajului
Si l-am schimbat.
Se strica zilnic
Cand treceam strada pe rosu.
Am pus lacat tacerii
Am vrut sa-l sfarm
Dar n-am putut
Devenisem poet
Ei si?
Un lacat ruginit
In plus.

sus

ASEMENEA LUI ICAR

Desertaciune
E numele tau Putere.
Omul s-a nascut nazuind
Sa invinga
Viata e haina bucuriei
Nestirbite.
Nascut imperfect
Omul viseaza perfectiunea.
Cateodata
In desertaciunea lui
Crede ca poate sa fie
Destin.
Si putere
Se naste
Isi face aripi
De lemn
Si zboara
Asemenea lui Icar
Sus, tot mai sus,
Cat mai aproape
De visele sale
Dar se trezeste
De fiecare data
Cazand.
Putere,
Numele tau este,
Cu fiecare dintre noi,
Desertaciune.

sus

SA RAD

Memorie – graunte de nisip
In clepsidra timpului,
Stirba unitate de masura
A veacului de-o clipa.
Rascolesti in mine amintirea,
Ca o apa umflata si neagra
La vremea poilor
Padurea ucigasa a gandurilor
Rodeste fructe strivite, gheboase si strambe,
Prin capilare sugand
Seva dezmagirilor neuitate nicicand.
Otrava cu miros de migdala amara
Este o simpla poveste
Fata de
Framantarea launtrica,
Adapata,
Ca un cal rapciugos,
Din tava cu jeratec nestins a memoriei.
As vrea sa traiesc amnezic
Fara trecut, fara viitor
Uitand ca am existat, ca am fost
Sa-mi ingrop amintirile intr-un sant
De conducta stradala,
Sa capat mereu alt chip, iar voi,
Cei care cu mine ati fost,
Mintind, sa-mi spuneti cine eram,
Iar eu sa rad multumit
Ca nu va pot crede.

sus

MAREA

Marea-nestinsa chemare a infinitului
Strigatul trupului
In imbratisarea de ape
Rascoleste in adancuri
Dorinte.
Cerul reflectat de intinderea amagitoare
Sfasie cu senzatii retina.
Porii corpului inhaleaza cu nesat
Briza sarata cu miros de alge putrede.
Auzul este lovit ritmic ca un clopot de sticla
De dangatul valurilor.
Si peste toate
Asurzitoarea tacere a pescarusilor.
Corbi albi scanteiaza
Deasupra cortinei de apa.
Ucigand din placere.
Din cand in cand
Aici in orasul din miez de campie,
Strabate catre mine chemarea
Abia soptita a Marii
Violent scormonind in memorie
Aceeasi imagine:
Stancile strivite intre inaltul plumburiu
Si aburul de spuma al valurilor
Purtand ca pe o ofranda
Luntrea plansetului,
Firav obstacol
Inainte de ingemanarea
Cerului cu apa.

sus

CONTRA TIMP

Suava, misterioasa podoaba
Cu chip de fecioara.
Mangai inca urma pasilor tai
Pe plaja acum spalata de valuri
A dragostei noastre.
Retraind in amintire povestea
Unei neimpliniri,
Banal roman de dragoste
In care destinul a pus semnul egalitatii.
Intre fericire si suferinta.
Pe bulevardul hazardului ne-am intalnit
Pentru a ne desfata in casa papusilor
Apoi am alergat
In noapte, pe strazile pustii
Ca o ametitoare chemare,
Catre portile care duc
Nicaieri.
Pe urma am plecat mai departe
Purtand fiecare in suflet amintirea,
Obisnuit scenariu de dragoste al unui secol
Nebun,
In care acele timpului se invart ciudat,
Nici inainte, nici inapoi,
Pentru ca noi sa gandim
In contra timp.

sus

DRAGOSTEA

Un cocor – Dragostea
Vine si pleaca odata cu anotimpurile.
In rest, singuratatea urland
Ca o haita de lupi albi
In linistea asurzitoare
A furtunii.

sus

CAPCANA MEMORIEI

Somnul, hidoasa capcana
mi-a ingenunchiat simturile
amagindu-ma cu speranta
Viselor.
In fanul proaspat cosit
Cu miros de rasfat,
Am adormit privind
Inauntrul memoriei.
Uitand sa vad stelele,
Graunte de foc,
Semanand cu luminile
Unui mare oras
Cand avionul se indreapta
Catre aterizare.

sus

PREA PLIN

Mi-e sufletul
Un zeu barbar,
Caruia i-am jertfit
Dragostea.
Mi-e sufletul
O scoica
Prin care briza marii
Canta iubirea.
Mi-e sufletul
O pasare
Inchisa in colivia
Neputintei.
Mi-e sufletul
Un munte de foc din
Care izvoraste
Frigul sperantei
Mi-e sufletul
Un anotimp
La geamul caruia
Bate doar tristetea
Cu degetul
Dau suflet
Prea plin
Contra unei singure clipe de
Fericire.

sus

LACOMA CALCATURA A POTCOAVELOR

Timpul, preerie fara de sfarsit
In care viata zboara
Asemenea unei
Herghelii de cai salbatici
Iures navalnic
Abia auzit la inceput,
Cascada vijelioasa apoi,
Pe urma ropot
Inabusit de copite.
Urechea desmeticita
Degeaba
Incearca sa mai prinda un nechezat.
Mult prea repede
Au trecut bidiviii
Iarba inca musteste
Strivita de lacola calcatura a potcoavelor.

sus

  ROMANIAdemna.ro copyright 2007 disclaimer sus